Una dintre ele mi-a plăcut în mod special, mai ales că a fost și cântată în versiunea lui Kodály Zoltán.
Foto: www.petrozseny.ro
Te Deum
de la Sík Sándor
Pe tine, Doamne, te
preamăresc
și pentru toate îți
mulțumumesc.
Că am avut cea de
toate zilele
și nu am adunat pentru
ziua de mâine,
îți mulțumesc.
Că mi s-a dat să-i
înțeleg pe alții
și nu trebuia să
plâng să fiu înțeles,
îți mulțumesc.
Că era plăcere să
plâng cu cei ce plângeau
și nu râdeam cu toți
cei ce râdeau,
îți mulțumesc.
Că mi-ai arătat tot
ce e frumos
și mi-ai arătat tot
ce e urât,
îți mulțumesc.
Că m-a făcut fericit
tot ce e frumos
și tot ce e urât nu
m-a întristat,
îți mulțumesc.
Că nu mi-a fost frică
să iubesc
și îi iubeam și pe
cei ce nu mă iubeau,
îți mulțumesc.
Că cei ce mă iubeau,
iubeau frumos
și că nu trebuia să
nu iubesc frumos,
îți mulțumesc.
Că ce nu am avut, nu
doream
și nu a fost deajuns
cine am fost,
îți mulțumesc.
Că și atunci puteam
să fiu om
când oamenii nu voiau
să fiu om,
îți mulțumesc.
Că am putut păstra
credința,
și să fug drumul
celor mici,
și fugind pot fugi în
fața Ta,
și poate nu e nevoie
să merg în oraș
și să pun ulei în
lampa mea,
îți mulțumesc.
Că ieri puteam să
spun: așa să fie!
și azi pot zbiera: așa
să fie!
și mâine și poimâine
și dupa aia
vreau să cânt: așa
să fie!-
îți mulțumesc,
Doamne!
îți mulțumesc.
Pentru cei curioși versurile în original le găsiți aici.
Îți mulțumesc.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése